Din trecutul Megleniei. Ținut pur românesc în Macedonia

Am întrat în al doilea deceniu de la dispariția celui mai mare patriot și martir al neamului românesc din Meglenia, Vani Chiaia, fără ca să se fi scris până azi măcar felul cum a fost omorât acest „Hristos al Megleniei”.

Cred, că’mi voi îndeplini o datorie față de cel dispărut, reamintind în linii generale, personalitatea, activitatea sa pe terenul național-cultural în Meglenia și în general în satul său Lumnița, preucm și moartea de martir ce a fost dat să sufere.

***

Meglenia, regiunea situată la Nord-Vest de Salonic, având o poziție, pe cât de pitorească pe atât de sălbatică, este o compusă din 11 sate așezate unele lângă altele și cu populație pur românească.

Ținut încântător, te a înzestrat natura cu multe comori din care unele nu se cunosc. Încins e o comună de munți ești acum ca o țară din povești în inima Macedoniei. Adumbrit de un trecut glorios și stăpânit de un neam răsărit din vitejii lui Adrian și fost menit să dai fii demni de strămoșii lor.

Cele 11 sate ce formează această regiune sunt așezate la o distanță de 5–10 km. unul de altul.

Două șosele naționale zise „geade” în limbajul de acolo, duc dela Ghergheli, oraș așezat la o depărtare de 78 km. la Nord de Salonic, cu mai multe fabrici de tutun și mătase, în inima Megleniei, una prin satul Moini și cealaltă prin Covaneț.

Vom face cunoștință cu drumul care trece prin Lumnița, sat natal al eroului nostru.

Călătorul, care vine dinspre Salonic ca să cunoască Meglenia, alunecă cu trenul timp de două ceasuri, ținând malul stâng al vechiului Axios (Vardar). De aci urcă cu catârul spre Lumnița care i se înfățișează ca un amfiteatru. Așezat la poalele munților, sub marginea de păduri, când te dai jos depe catâr rămâi fermecat de priveliștea pitorească ce se desfășoară dinaintea ochilor.

Să se întâmple să fie și zi de Duminecă, să vezi jocuil în talariște (mijlocul satului) ori marginea pădurii, să admiri frumoasele lumincence în portul lor simplu, legănându-se svelte în horă și să nu-ți mai vie să pleci din Lumnița.

Dela Lumnița tot cu catârul direct, spre Nord, dupăce treci frumoasele locuri ce lasă călătorului impresii de nedescris, ajungi la satul Oșani, renumit atât pentru poziția sa frumoasă cât și pentru frumoasele sale o?rasle cari fac fala Megleniei.

Acest sat este așezat în centrul Megleniei, având jur împrejur satele: Cupa, Livezi, Birislav, Huma, Sermenina și Nânta, iar la o depărtare de un sfert de oră, mergând pe muchiea muntelui este așezată frumoasa mănăstire „Sf. Arhangheli Gavril și Mihai”, renumită prin frescurile și vechimea ei.

În apropierea Oșanului sunt locuri vrednice de cercetat: „Podul dascălului”, „arbore mare”, „scara di leagăn”, „scapite”, „cruțea”, ș.a.

Priveliștea acestui sat înconjurat de munți în mijlocul grădinilor de duzi, străjuit de falnicii castani, e cu adevărat încântătoare.

Locuitorii, în general, trăiesc din cultura gândacilor de mătase, industria piperului și agricultură, sunt însă foarte refractari față de orice înnoiri.

Se observă această în toată firea lor. Ce deosebire în jocul de aci și acelor din Lumnița.

Un salt liniștit în ritmul greoi al unei muzici false de cimpoi sau clarinetă. Dincolo chiote, salturi aprinse și mișcări mlădioase.

La Nord-Vest de Oșan se înșiră munții Cojocului. Cine vrea să aibă o zi frumoasă să nu pregete să urce până la „Zana” 1800 m. dela nivelul mării. O cărare frumoasă prin pădure duce până la vârf, trecând prin Lugunța, sat cu români săraci, și pot zice cei mai săraci din regiune. Ocupația locuitorilor este plugăria, dar mai cu seamă creșterea gândacilor de mătase.

Pe la marginea satului curge în albie strâmtă râulețul Mogie…

***

Acestei regiuni i-a fost dat să îndure calvarul răsboiului mondial mai mult ca oricare alta. Acestei regiuni i-a fost dat să vază perindându-se prin cărările sale, armatele lui Constantin, Țarul Ferdinand, defunctului Petru al Serbiei, vanitosului Walheim, trecutului în veci Franz Josif, mândrului V. Emanoil al III-lea, generoaselor Franța, Belgia, Marea Britanie, ș.a.

Acestei regiuni i-a fost dat să vază desfășurându-se pe platourile și colinele sale, toate atacurile beligenților, provocând retrageri sau înaintări, dând prilej populației, când bucurii nedescrise când de jalea cea mai mare.

Dacă însă răsboiul mondial a avut drept rezultat, liberarea de popoare și acordarea de drepturi tuturor acelora ce erau asupriți, el a fost foarte vitreg cu acest ținut, care poate avea cel mai mare drept asupra păstrării limbei, moravurilor și obieciurilor păstrate cu atâta sfințenie de predecesorii noștri, cari și-au jertfit viața, lăsând pe urmașii lor pradă elenismului șovinist, grație dezinteresului condamnabil a fraților din stânga Dunărei.

***

Unul din martirii acestei regiuni a fost Vani Chiaia.

Răsărit din rândul unor oameni modești a știut să se ridice prin energia lui ocupând în mai multe rânduri funcțiuni înalte în administrația comunei sale și regiunei căreia aparținea.

Ca primar, a știut să aducă îmbunătățiri comunei. A dat tot sprijinul moral și material la întreținerea școalelor și bisericilor din regiune.

A lucrat împreună cu bătrânul G. Meghea, – care azi din cauza traiului insuportabil, ce i l’au creiat grecii, se află refugiat în capitala Țării, funcționând ca dascăl la una din bisericile ei, – la ridicarea țăranului de acolo la un nivel de admirat. A înzestrat multe din fetele rămase orfane depe urma asasinărilor părinților lor pentru cauza căruia s’a jertfit și el.

A știut să pue stavilă tuturor tendințelor grecești pentru desnaționalizarea acestui ținut, ca într’o zi ca cea de azi, grecii lui Venizetos să se poată prezenta în fața înaltului for internațional cu formula „Macedonia este a grecilor, elementul preponderent fiind cel grecesc”.

Toate aceste încercări au fost zădărnicite de acel ce a dispărut pentru cauza românească. Nici o școală grecească n’a putut lua ființă, iar emisarii greci, nu îndrăsneau să vie în mijlocul sătenilor de acolo știind că vorba lor nu poate prinde rădăcini în inima discipolilor lui V. Chiaia.

Această stare de lucruri a durat până în Iunie 1913, când evzonii (denumire grecească a unei unități din armata greacă) a defunctului Constantin, prin ajutorul armatei române, a ocupat și regiunea Megleniei, punând mâna pe acel Vani Chiaia, care nu se refugiase, căci putea s’o facă ci rămăsese în satul său, în mijlocul sătenilor vorbindu-le de alianța româno-greacă și de drepturile ce vor decurge dela această alianță, pentru întreaga regiune și toată suflarea românească din Macedonia.

Amar se înșelase marele om, sub toate raporturile, căci autoritățile grecești, odată văzându-se cu Vani Chiaia în mâna lor, n-au știut cum să-și răsbune pentru faptul că acel om a zădărnicit, în folosul menținerei limbei românești, planurile meschine ale organizațiunei „Pan-elenice”.

După ce s’au dedat la jaf și desfrâu, comițând cele mai nerușinate fapte, după ce au fost decapitați toți din familia sa, afară de un vlăstar al ei cari azi răsuflă liber aerul României Mari, după ce și-a văzut casa prada flăcărilor și plugul brăzdând curtea; în bătăile cele mai groasnice, a fost condus în fața unui crucifix și răstignit cu capul în jos, în văzul locuitorilor din toate comunele, strânși în acest scop.

O tablă situată pe frontispiciul crucifixului purta inscripția: „Așa vor fi pedepsiți toți acei ce vor îndrăsni să vorbească în viitor limba spurcată (aromânească).

Cu câtă durere am primit această veste, noi cei dela Ghergheli, tocmai atunci când vedeam în alianța româno-greacă, o apropiere și o posibilitate de a ne cultiva în liniște limba strămoșească. Zadarnic au fost toate intervențiile noastre la consulatele române respective.

Vedeți dar, atunci când soldatul român înainte triumfător în câmpiile Bulgariei, scăpând pe grecii dela „Cresna” (defileu în regiunea Strumiței) și „Doiran”, dela pericolul de-i amenința, consângenii dorobantului român suportau moartea pe crucifix; pentru acelaș ideal pentru care el „dorobantul” și-a vărsat cu prisosință sângele său în 1916–1918.

Iată cum au știut să răsplătească cei dela Atena pe cei dela București, pentru sacrificiile aduse în 1913.

***

Lucrurile însă nu s’au oprit aci. Năzuințele de desnaționalizare ale grecilor de azi sunt aceleași ca și acum unsprezece ani. Persecuția sub toate formele, în ținutul Megleniei, continuă cu aceeași energie și putere de desnaționalizare ca și în trecut. Ofițerul grănicer Țicuraș întrebuințează toate mijloacele pentu grecizarea Megleniei. Nu amintesc de cele petrecute în zilele de 11 și 12 Mai a. c. căci aceasta am publicat-o.

Trebuie să se știe de toți, că atâta timp cât va exista în acel ținut sânge de român, regiunea aceia nu va putea fi transformată etnicește în colonie grecească.

Scopul acestor rânduri, n’a fost ca să jicnească pe nimenea, ci să îndemne pe cei dela cârmă, la un mai mare interes față de soarta celor cari pier cu „hiu armân” pe buze.

Căci dacă azi, când soarele dreptății a răsărit pentru toată lumea, azi, când pretutindeni se vorbește de respectarea drepturilor minorităților, azi când se trambițează de principiul reciprocității, azi când unii (noi) respectă aceste princippii, fără ca ceilalți (grecii) a căror consângeni se bucură de toate libertățile la noi nu țin cont de aceste principii, atunci când oare se vor bucura și frații noștri din acele ținuturi de aceleași drepturi ce le-a avut sub dominațiunea semilunei poreclită de ocupanți dominațiune barbară?

Deșteptându-se nu grecii din republica lui Plastiras, ci cei stabiliți în țara românească, impunând celor dela Atena – așa cum vor crede ei de cuviință, să se dea românilor din Macedonia ce ocupă aceleași drepturi pe care le au ei în România Mare și aceasta, nu pe hârtie, ci în fapte. Cum se pot mândri ei cu frumoasele lor școli și biserici în centrul Capitalei și celelalte orașe din provincie fără să fie supărați de nimeni, bucurăse și mândrească-se și cei din Meglenia cu bisericile și școlile lor proslăvind bunul Dumnezeu în limba ce le-a fost lăsată de strămoși.

I. N. DELAVARDAR

(„Din trecutul Megleniei. Ținut pur românesc în Macedonia”, în Cultura Poporului (Cluj), Duminecă 20 Iulie 1924)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Presă interbelică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Din trecutul Megleniei. Ținut pur românesc în Macedonia

  1. Paul zice:

    Dumnezeu sa aiba grija de voi, fratilor! Din Craiova, cu drag de neam si limba strabuna!

  2. Tot ce am realizat datorez limbii române
    Interviu cu profesorul megleno-român Petar Atanasov http://cubreacov.wordpress.com/2008/08/17/tot-ce-am-realizat-datorez-limbii-romane/

    • petricastaicu zice:

      Am citit cu mare emotie articolul despre Lumnita si Osan, satele bunicilor mei, care s-au refugiat in Durustor, pentru ca in 1940 sa poposeasca in Dobrogea in localitatea Cerna, jud. Tulcea. Sunt mandra ca sunt megleno-romanca! Tatal meu ne vorbeste si astazi despre prigoana asupra parintilor sai si isi doreste cu ardoare sa ajunga in satul Lumnita, acolo unde inca mai exista (din auzite) pomul lui Iacea (numele sau de familie).
      Felicitari pentru postare!

  3. lola ionel zice:

    baba mea era nascuta in liumnita -1918′ stiu ca aceasta localitate este in apropiere de salonic si se numesre sgro in greceste. fata de altii consatenii ‘ei isi spuneau ca sunt meglenii din romania(cand a fost acea divizare a meglenilor unii au plecat in america altii in turcia’fosta iugoslavie s.a.m.d) deci ca ex ajunsi in america nu puteau fi americani ci megleni in america)iar faptul ca se spune de ei ca au coborat din tarile romane in acel tinut acum 200 de ani este o minciuna ‘e legat de politica e clar.tot de la baba si deadi stiu ca parintii’bunici si strabunici s-au nascut acolo si au trait dintotdeauna pe acele meleaguri iar limba ce vb era meglena pura nu ce vb noi acum. airlie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s