Cinstirea eroilor Ohridieni

Duminecă, 15 Februarie, a avut loc în sala festivă a societăţi de cultură Macedo-Română, din Bucureşti desvelirea unei plăci comemo­rative, în cinstea eroilor ohrideni, morţi pentru patrie, în războiul 1916-1918 placă făcută de soc. „Sf. Treime” a românior macedoneni din comuna Ohrida (Macedonia).

Desvelirea s’a făcut de către I. C. Grădişteanu, preşedintele societăţii Macedo-Rornâna; d-sa a ţinut o cuvântare, iar d. N. Buia, a vorbit din partea societăţii „Sf. Treime a românilor din Ohrida şi împrejurimi”.

La urmă d-l Hr. Juffu, preşedintele societăţii „Meglenia”, în numele acestei societăţi, a ţinut o cuvântare pe care o redăm mai jos:

„Când în seara de 14 August 1916, au sunat trâmbiţele vestind intrarea României în război împotriva puterilor centrale, pentru eliberarea fraţilor si subjugaţi de atâtea secole, românii macedoneni aliaţi în cuprinsul regatului au sărit cu mic cu mare, fie că făcu­seră sau nu armată, înrolându-se şi plecând cu primele regimente.

De cum au trecut Carpaţii, au şi început să ne sosească vești despre vitejiie lor şi până la sfârşirea războiului au luptat cu abne­gaţie şi avânt. Probe avem destule şi proba cea maibună ne-o arată această piatră şi сele de alături, pe care sunt săpate numele fraţi­ lor noştri macedoneni, cari au luptat şi murit pentru un ideal, ideal care era al tuturora, adică acela de a vedea România între­gită, aşa după cum este azi.

Deci să mi daţi voie ca în nu­mele societăţii de cultură „Megle­nia”, care reprezintă întreaga colonie meglenită din ţară, să mă în­chin în faţa acestei plăci, în care au fost săpate cu litere de aur numele a o parte din sutele de români macedoneni, cari prin sân­gele vărsat au contribuit la înfăp­tuirea idealului naţional şi care vor rămâne ca o mărturie gene­raţiilor viitoare, arătând că românii macedoneni au ştiut să-şi facă datoria, oricând ţara a avut nevoie de ei.

Nu trebuie să uităm nici pe fraţii noştri rămaşi in îndepărtata Macedonie, mai ales românii din Ohrida, Veria, Meglenia şi celelalte localităţi vecine cu frontul Saloni­cului şi al Monastirului, fraţi cari s’au înrolat în armatele aliate, luptând împreună împotriva duş­manilor comuni ţării mume şi ast­fel mărind configentul luptătorilor, pentru a putea strivi mai uşor puterea vrăjmaşilor.

Şi aici mulţi dintre ei şi au găsit moartea, dar murind, n’au regretat, ştiind că au luptat pentru un ideal.

Cu această ocazie voi pomeni şi de compatriotul nostru Taşa Pampor, originar din comuna Oşan, care, a murit în mod eroic în lup­tele dela Caşin.

Fie-le ţărâna uşoară.

(„Cinstirea eroilor Ohridieni”, în Cultura Populară (Cluj), Duminecă, 15 Martie 1925)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Presă interbelică. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s