Vlahi se numesc și unii și ceilalți. Și n-aș putea să explic și să spun care din aceștia la care au venit…

„Cum și neamul care locuiește din Dacia pînă în Pind și care se întinde în Tesalia. Vlahi se numesc și unii și ceilalți. Și n-aș putea să explic și să spun care din aceștia la care au venit...”

„Cum și neamul care locuiește din Dacia pînă în Pind și care se întinde în Tesalia. Vlahi se numesc și unii și ceilalți. Și n-aș putea să explic și să spun care din aceștia la care au venit…”

„După aceea a pornit asupra misilor și tribalilor. Acest neam, cel mai vechi și mai mare din popoarele din lume, dacă s-a desfăcut dintr-un trib al ilirilor, i s-a așezat cu locuințele în tara ce o au, sau daca, dupa unii, au pornit de dincolo de Istru de la marginile Europei, din Croația și de la pruși care ajung pîna la Oceanul Arctic, și din țara Sarmației, acum așa-numita Rosia, ținut nelocuit din cauza frigului, și pornind deci de acolo și trecînd peste Istru, au ajuns în regiunea de la Marea Ionică astfel s-au întins mult pînă la venetieni și, cuceritori fiind, au rămas cu locuințele, sau dacă dimpotrivă e mai bine de spus că au pornit de aici din țara de la Marea Ionică și trecînd peste Istru, au ajuns departe sus în lume, n-aș putea-o spune, sustinînd cu siguranță. Totuși știu atîta că aceste neamuri se deosebesc prin nume unul de celălalt, prin obiceiuri însa nu, și e vădit încă și acuma că vorbesc aceeași limbă și au același grai.

Răspîndindu-se deci prin Europa, s-au așezat cu locuințele în multe părți, între altele și într-o regiune a Peloponezului din Laconica, locuind sub muntele Taighet și Tenaron.

[…]

Cum și neamul care locuiește din Dacia pînă în Pind și care se întinde în Tesalia. Vlahi se numesc și unii și ceilalți. Și n-aș putea să explic și să spun care din aceștia la care au venit.

[…]

Dacii însă au un grai asemănător cu al italienilor, dar stricat întru atâta și deosebit, încât italienii greu înțeleg ceva, când vorbele nu sunt exprimate deslușit, încât să prindă înțelesul, ce ar putea să spună.

Dacii însă au un grai asemănător cu al italienilor, dar stricat întru atâta și deosebit, încât italienii greu înțeleg ceva, când vorbele nu sunt exprimate deslușit, încât să prindă înțelesul, ce ar putea să spună. De unde deci cu acel grai și având obiceiuri de ale romanilor, au ajuns în această țară și s-au așezat aici cu locuințele, nici pe altul nu l-am auzit spunând ceva lămurit, nici eu însumi nu mă pot pronunța, cum au fost aduși cu locuințele în aceste locuri. Se spune ce-i drept că în multe chipuri venind neamul acesta s-a așezat aici cu locuințele, fără însă să se aducă vreo dovadă ce ar fi vrednică oarecum de semnalat și în istorie. Se aseamănă însă cu italienii și în alte privinți și în întocmirea traiului de toate zilele și se folosesc de aceleași arme și de aceleași unelte încă și acuma ca și romanii.

[…]

Acestea i se întâmplaseră prin Asia, prin Europa însă, domnii peloponezilor au făcut țării lui următoarele. După ce adică Teodor, care se născuse după însuși împăratul elinilor, a plecat și se afla în Bizanț la împărăție, în Peloponez a sosit Constantin cu numele Dragases și a luat în primire țara fratelui său, între altele și Sparta de lîngă muntele Taighet și aproape întreg Peloponezul celălalt, – căci afară de țara lui Toma, fratele împăratului, cealaltă parte o luase și o avea sub ascultarea sa – acesta de îndată ce a sosit aici, se pregătea să închidă Istmul cu zis și stăruia ca țara de dincolo de Peloponez să se lepede de împăratulș și a intrat în Beoția și, supunîndu-și orașul Teba, a ocupat Beoția întreagă. Și stăpânitorul Aticei, făgăduindu-i să plătească tribut, a încheiat un tratat de pace; și muntele Pind, – vlahi locuiesc în el, grăind aceeași limbă ca a dacilor și sînt asemenea cu dacii de la Istru, – venind la acest domn ca li l-a lăsat, purtau război cu turcii ce locuiesc în Tesalia, și primesc cîrmuitor de la domnul ploponezienilor.

Și muntele Pind, – vlahi locuiesc în el, grăind aceeași limbă ca a dacilor și sînt asemenea cu dacii de la Istru.

Leodorichi, orășel așezat în țara Locrilor, așezat ce-i drept înspre orașul Fanari din Pind, primește cîrmuitor de la împăratul. Iar partea ce se întinde înspre Ahaia, este locuită de albanezii arabei, cărora împăratul le făgăduise să-și stăpînească țara lor părintească; și aceștia au trecut la elini. Adunînd întreg Peloponezul la Istm, l-a închis cu zid, cît de repede a putut, și a chemat aci și pe fratele său și, trimițînd după toți ai țării peste care domnea, să vină aici, a ridicat zidul, dînd în seama fiecăruia porțiunea pe care, în atîta timp, i-ar putea-o da gata zidită. De îndată ce zidul de la Istm i-a fost gata, trimitea armată în țara și într-una purta război.”

Laonic Chalcoconil, un portret modern aflat în posesia Muzeului Național de Istorie al Greciei. (Wikimedia Commons)

Textul aparține lui Laonicus (Laonikos) Chalcondyles (sau Chalcocondylas), în grafie elină: Λαόνικος Χαλκοκονδύλης (n. cca. 1430 în Atena; d. 1490 în Italia), un istoric Bizantin din Atena. Numele Laonicus este probabil o anagramă din Nicolaos. Așa cum spune și Wikipedia, după căderea Constantinopolului, Chalcondyles a scris cea mai importantă lucrare a sa, Dovezi ale istoriei (în greacă: Αποδείξεις Ιστοριών), în zece volume. Această operă este cu siguranță una din cele mai importante surse pentru cei care studiază ultimii 150 de ani de istorie bizantină. Lucrarea acoperă perioada dintre anii 1298-1463, descriind prăbușirea imperiului Grec și ridicarea turcilor otomani, care formează miezul lucrării, până la victoriile sultanului Mehmed al II-lea împotriva venețienilor și regelui Ungariei Matia Corvin.

Traducerile au fost preluate din:

  • Laonic Chalcocondil. Expuneri istorice (Creșterea puterii turcești, căderea împărăției bizantine și alte istorii despre felurite țări și popoare). În românește de Vasile Grecu, București, 1958

și

  • Izvoarele Istoriei României (Fontes Historiae Dacoromanae). Vol. IV. Scriitori și acte bizantine. Secolele IV-XV, București, 1982.

Sursa imaginilor: Laonikou Chalkokondylou. Athenaiou apodeixis historion deka, Veneția, 1729


Mai multe din opera lui Laonic Chalcocondil găsiți și la Tipărituri românești.

Anunțuri
Galerie | Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s