Inceputurile învăţăturii româneşti la Meglenoromâni

Th. Capidan, Meglenoromânii – Literatura populară a meglenoromânilor (vol. II), pp. 9-12:

„Năzuinţa de a se cultiva în limba românească a început să se arate la Românii din Meglen încă de pe la 1864, adică cam în aceeaş epocă pe când Dimitrie Atanasescu, marele dascăl al românismului din Macedonia, deschidea primele şcoli româneşti în mijlocul Aromânilor.

Pe vremea aceea contactul dintre Aromâni şi Meglenoromâni lipsea aşa de mult, încât nu numai oamenii din popor, dar chiar puţinii cărturari de pe atunci nu aveau o idee clară despre existenţa acestei populaţiuni româneşti în ţinutul Meglen.

Incă înainte de 1864 un oarecare I. Popa-Gheorghe, mai târziu supra numit Argintaru, originar din Oşani, vroind să se călugărească a plecat la Sfântul Munte. Acolo, aflându-se că este însurat şi că preoteasa îi mai trăeşte, cu toată dragostea lui pentru monahism, n’a fost primit în cinul călugăresc.

După ce a rătăcit mai multă vreme pe la diferite mănăstiri, a ajuns la schitul românesc Prodrom. In acest schit a petrecut o iarnă întreagă şi, în intervalul acesta, a învăţat să cetească şi chiar să slujească în româneşte.

Mănăstirea Podromu, în septembrie 2005. (Wikimedia Commons)

Mănăstirea Podromu, în septembrie 2005. (Wikimedia Commons)

In primăvara aceluiaş an s’a întors din nou la Oşani, ca preot, aducând cu sine mai multe cărţi bisericeşti. Aici a fost primit în biserica comunală, în care, pe vremea aceea se slujea numai greceşte, şi, numai după câteva săptămâni de şedere, a început să facă serviciul divin în limba română.

Eră pentru întâia dată când Megleniţii auzeau în biserică învăţăturile creştineşti în graiul lor strămoşesc.

De multe ori el a cetit româneşte şi în mănăstirea Sfântul Mihail, din apropierea comunei Oşani, în care, printre călugării români localnici se aflau şi călugări greci, veniţi dela Sfântul Munte.

Această inovaţie introdusă în biserică de părintele Popa-Gheorghe Argintaru, la început, nu atrăsese luarea aminte a arhiereului grec din Oşani. Mai târziu, însă, când el a început să se îndeletnicească cu cartea românească şi printre popor, încercând să înveţe pe copiii sătenilor, lipsiţi de orice şcoală, în graiul românesc local, atunci arhiereul grec i-a interzis să mai slujească în româneşte, sub ameninţarea că îi va tăia barba.

Părintele Popa-Gheorghe, de teamă ca să nu-şi piardă preoţia, s’a supus ordinelor arhiereşti şi, ceva mai târziu, la cererea arhiereului i-a predat şi cărţile româneşti pe care le adusese din Sfântul Munte.

De astădată arhiereul grec, de teamă ca nu cumva părintele Popa-Gheorghe să continue a învăţa în ascuns pe copiii Megleniţilor în româneşte, a chemat în comună un dascăl grec ca să înveţe pe copiii Megleniţilor carte grecească.

Cu vreo zece-doisprezece ani mai târziu, pe la 1874, un alt meglenit Guşu Gaga, originar tot din Oşani, şi om cu destulă carte grecească, a fost chemat ca să slujească ca dascăl grec în şcoala comunală. După mai multe luni de dăscălie, el dădu în biserică de o psaltire românească. Aceasta era una din cărţile rătăcite ale lui Popa-Gheorghe, care nu ajunsese în mâinile arhiereului. Guşu Gaga, care, în afară de greceşte mai cunoştea puţin şi slavoneşte, putu ceti cu multă uşurinţă literile chirilice. Cât pentru înţeles, acolo unde nu pricepea unele cuvinte, el se descurca cu o altă psaltire grecească, care îi slujea ca cheie. Cu timpul el a ajuns să înveţe româneşte repede şi bine. Şi fiindcă Guşu Gaga, deşi era autodidact, însă, ca cultură, se ridică cu mult mai presus decât părintele Popa-Gheorghe, el era în măsură să înţeleagă mai bine, folosul ce ar rezulta pentru luminarea sătenilor, dacă, în şcoală, alături de cursurile în limba greacă pe care elevii nu le puteau pricepe, le-ar mai fi făcut ceva şi în graiul lor românesc. Deaceea, dela început el îşi puse în gând să introducă limba română în şcoală ca şi în biserică. Astfel în cei 6—7 ani, cât a funcţionat ca institutor grec la Oşani şi Liumniţa, el izbuti să înveţe pe copii şi româneşte. Ceva mai mult, el a putut convinge pe arhiereu de faptul că, dacă slujba bisericească era bine să se facă în limba greacă, predicile dela sfârşitul liturghiei trebuiau ţinute în limba română. Căpătând încrederea arhiereului, el ţinu multă vreme, înainte de deschiderea primelor şcoli româneşti, predici în dialectul meglenit în toate bisericile din ţinutul locuit de Români.

Numai mai târziu, când acţiunea românească din Pind şi Macedonia începuse să neliniştească organele bisericii greceşti din acele părţi, arhiereul din Oşani, de teamă ca nu cumva această acţiune să se întindă şi în Meglen, făcŭ tot posibilul să îndepărteze pe institutorul grec, care se îndeletnicea mai mult să înveţe pe băieţi româneşte decât greceşte.

De astădată G. Gaga a trecut în Veria, unde există o şcoală românească, spre a se pune în legătură cu institutorul român de pe atunci Dimitrie Badralexi. Acesta îl sfătui să meargă la Salonic, ca să se pună în legătură cu Constantin Popovici, consulul român din acele vremuri. Insă consulul, în loc ca să-i înlesnească deschiderea unei şcoale româneşti în ţinutul Meglen, îi propuse să-l trimeată ca institutor într’una din comunele româneşti din Macedonia. Şi, deoarece gândul lui G. Gaga era ca să nu se îndepărteze de Românii lui, el a cerut să meargă pentru câtăva vreme la Sfântul Munte. Acolo a rămas aproape un an, la schitul românesc Sf. Prodrom, în care timp putu să se perfecţioneze în studiul limbii române. După aceasta s’a reîntors din nou ia Salonic. Acum era pe la sfârşitul anului 1884.

In anul acesta, Meglenoromânii din Lugunţa, vroind să-şi răscumpere satul dela proprietarul lui, care era un beiu turc, au intervenit pe lângă un oarecare Dimitri Unca, român originar din Bitolia şi dragoman pe lângă consulatul român din Salonic. Acest Unca cunoştea bine pe proprietarul comunei şi el trebuia să stăruească pe lângă beiu, ca să le înlesnească răscumpărarea. In urma stăruinţii acestuia, lucrurile s’au aranjat în aşa fel încât beiul, consimţind să vândă comuna, a primit la început jumătate din preţ, iar pentru rest, care trebuia plătit ceva mai târziu, dragomanul consulatului românesc a garantat cu averea lui.

Pentru acest serviciu Dimitri Unca sfătui pe Românii din Lugunţa să cheme pe Guşu Gaga ca institutor român în locul dascălului grec. Ei primiră bucuroşi această propunere şi Guşu Gaga se duse pentru întâia dată ca dascăl român în satul Lugunţa la începutul anului şcolar 1884—85 chemat şi plătit de locuitorii comunei. Dascălul grec din comună, care eră un Român meglenit de origine, n’a fost îndepărtat. El a fost lăsat să înveţe româneşte dela G. Gaga, mai ales că, în anul următor, acesta avea de gând să meargă ca să deschidă şcoală românească în Oşani, şi fostul dascăl grec trebuiâ să continue ca învăţător român în Lugunţa.

Lucrurile erau aranjate aşa de bine, mai cu deosebire că şi vechiul dascăl din Lugunţa primise să înveţe pe copii româneşte, încât, la început, se părea că pilda Românilor din Lugunţa va fi primită şi de către Românii celorlalte comune româneşti. Insă de data aceasta arhiereul grec din Oşani s’a turburat şi mai mult, mai ales că acum s’a amestecat şi un funcţionar dela Consulatul Român din Salonic în afacerile comunale, care priveau şcoala şi biserica, şi asupra cărora el singur putea exercita cea mai mare influenţă. Şi fiindcă dascălul român, de astădată, fusese adus şi plătit de săteni, arhiereul grec, neputându-l înlătura imediat, a încercat, mai întâiu, să producă o dezbinare printre săteni. La început Românii s’au ţinut solidar pe lângă şcoala românească. Când însă arhiereul a început să le facă tot felul de neajunsuri pe lângă autorităţile turceşti, care nu erau în stare ca să priceapă scopul înalt al şcolii româneşti, unii dintre ei au început să se dea de partea arhiereului şi numai după câteva luni Românii din Oşani erau împărţiţi în două tabere: unii care vroiau şcoală românească, iar alţii care ţineau la şcoala veche grecească. In urma acestei dezbinări, s’au ivit neînţelegeri între săteni şi cu privire la restul de plată pentru răscumpărarea comunei. Dragomanul Consulatului Român din Salonic, nemai vroind să garanteze pentru plata acestui rest, beiul turc a revenit asupra vânzării făcute, şi Românii din Lugunţa au rămas încă multă vreme iobagi beiului turc.

Dar arhiereul grec nu s’a oprit numai la aceasta. El a încercat să alarmeze pe toţi Românii din Meglen, inventând tot felul de intrigi pe seama ortodoxiei credinţei creştine. De astădată confuzia între credinţa ortodoxă şi învăţătura românească fu aşa de mare, încât G. Gaga, cu multă amărăciune în suflet, fu nevoit să se retragă din comunele româneşti din Meglen. Şi fiindcă el ţinea să fie pe lângă Românii lui, a intrat ca învăţător în comuna bulgărească Tuşim, din apropierea oraşului Nânta, în care a funcţionat mai mulţi ani dearândul.

Dar nici la Tuşim nu s’a lăsat de idea ce-şi pusese în cap ca să răspândească limba română printre Meglenoromâni 1). Profitând de împrejurarea că în această şcoală veneau şi unii copii români, pe aceştia G. Gaga îi învăţa pe lângă bulgăreşte şi câte ceva româneşte. Unul dintre aceşti elevi a fost şi Rizu Pena. Tatăl acestui elev, încântat de învăţătura băiatului în limba română, în urma lămuririlor ce i s’au dat de către învăţător, se hotărî să-l trimeată la liceul român din Bitolia. Şi fiindcă băiatul era mic şi nu-1 putea lăsă singur, el îi dădu ca tovarăş pe un alt băiat, Nicola Marcu.

Aceşti doi tineri: Rizu Pena şi Nicola Marcu sunt cei dintâiu elevi megleniţi care s’au înscris şi au urmat cursurile liceului român din Bitolia, de unde mai târziu trebuia să iasă pregătiţi bine, ca să ajungă dascăli în comunele lor.

Prin prezenţa acestor primi elevi megleno-români în mijlocul Aromânilor, într’un centru cultural de pe atunci, cum era Bitolia, existenţa unei alte populaţiuni româneşti din munţii Caragiovei a început să se lămurească din ce în ce mai mult la intelectualii aromâni, şi cu aceasta şi interesul lor pentru cultivarea acestei populaţiuni să devină mai mare.

Astfel în 1890 Inspectoratul şcoalelor româneşti din Macedonia a trimes în Meglen pe primul institutor român, Mihail Nica, originar din Perlepe. După doi ani G. Gaga, adevăratul promotor al ideii româneşti în Meglen, a plecat la Bitolia, luând cu sine şi pe Riza Pena. Aci ei au rămas un an de zile în care timp au făcut studii sistematice în limba română. După aceasta, amândoi s’au reîntors în Meglen cu certificate în regulă, pe baza cărora autorităţile imperiale, în urma cererii Românilor din Meglen, le-au dat voie ca să deschidă şcoli şi să funcţioneze ca dascăli români în acele şcoli.

Deaci înainte se începe din partea tinerilor intelectuali meglenoromâni o nouă activitate culturală şi idea românească începe să pătrundă mai adânc în inimile Românilor din Meglen 2).

Note

  1. In anul, în care G. Gaga se afla la Tuşim, H. Weigand făcea prima sa călătorie la Românii din Meglen, despre care se vorbeşte în vol. I din Die Aromunen (p. 20—31). La trecerea sa prin Tuşim, G. Gaga a fost învăţătorul bulgar care i-a vorbit lui Weigand româneşte şi i-a dat să citească o poemă în versuri scrisă de el însuşi şi intitulată Cucerirea Daciei de către Romani, despre care Weigand vorbeşte la pagina 29 din o. c. Această lucrare, care nu este lipsită de interes pentru dialectul în care este scrisă, bătrânul G. Gaga mi-a încredinţat-o mie, cu câţiva ani înainte de moartea lui. Ea va fi publicată în Dacoromania împreună cu alte texte meglenoromâne ce mai am.
  2. Pentru restul istoricului desvoltării şcoalelor româneşti în ţinutul Meglen, începând de la trimiterea primului institutor român Mihail Nica, până aproape înainte .”
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Liumnița, Lugunța, Oșani, Theodor Capidan. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s