Elementul albanez în meglenoromână

Th. Capidan, despre elementul albanez în meglenoromână: Meglenoromânii – Istoria şi graiul lor (vol. I), pp. 82-83.

Elementul albanez din dialectul meglenoromân este relativ redus, faţă de acelaş element din dialectele dacoromân şi aromân. Comparat cu elementul din aceste două dialecte, idiomului meglenit îi lipsesc foarte multe cuvinte din împrumuturile vechi, care mai există astăzi numai în dialectul dacoromân şi tot aşa de multe dinîmprumuturile mai nouă, care se găsesc în număr destul de mare în dialectul aromân. Pentru acestea din urmă se poate spune, de la început, că sdialectul meglenit nu le-a avut niciodată, din cauza lipsei de contact între Meglenoromâni şi Albanezi, fie chiar prin intermediul Aromânilor; iar pentru cele dintâiu trebuie stabilit dacă le-a avut odată şi numai pe urmă le-a pierdut, sau nu le-avut deloc, mai ales că ele nu se găsesc nici în dialectul aromân.

In elementul albanez am trecut nu numai cuvintele a căror derivaţiune nu prezintă nici o greutate, dar şi pe acelea care se aseamănă cu corespunzătoarele lor din limba albaneză şi pentru care, de obiceiu, se presupune un prototip comun pentru amândouă limbile.

Dintre acestea avem mai întâiu cuvintele care se refere la:

  1. Arbori şi plante : brad (cf. alb. bredh); curpăn (cf. alb. kul’pεn Zfrph. XXXVIII, 393, kul’pεr. G. Meyer, AW. 213); *mugur, numai în derivatul ạnmugur vb — încep să înfloresc, dau în boboci, în muguri: Ca işǫră nafară, cǫn si pucătară la viţă, ia-u ạnmugurǫtâ «când ieşiră afară, când se uitară puţin la viţă, uite-o îmbobocită» 9/31 (alb. mugul. G. Meyer, AW. 288); sǫmburi (alb. thombulε, la Cavallioti sumbuľ. G. Meyer AW. 92). Tot aci aparţine şi cupatš din care avem derivatele cupătšină, cupătšǫlnic (alb. kopatš «Baumstumpf, Block» G. Meyer AW. 198).
  2. Vieţuitoare: mǫnz (cf. alb. mεs. «männliches Füllen von Pferd und Esel»). După Puşcariu (Lateinisches ti u. ki în Iahresb. XI, p. 51) cuvântul s’ar reduce la un prototip *mandius, cu înţelesul fundamental «Junge eines kaünden Haustieres» mai ales că extensiunea geografică a cuvântului nu se mărgineşte numai în Dacia şi Iliria, ci trece şi în domeniul romanic de vest. Oricare ar fi originea, cuvântul românesc nu poate fi despărţit de forma albaneză (Vezi şi Zfrph. XXXVIII, p. 394); murg «de coloare neagră» p. ext. despre vite şi în special despre câini de coloare închisă; Murdži nostru la tăltšǫră ăngărnişoară «pe Murgea (nume de câine) al nostru l-au ucis în porumbişte» (cf. alb.murk). Se pare că cuvântul din limba română a trecut în limba albaneză; şăprătcă «şarpe, năpârcă» Nişti fitšor tăltšau ună şăprătcă «nişte băeţi omorau o năpârcă» 1/53 cf. 2/53 (cf. alb. nεpεrkε, la Cavallioti nepεrtkε, iar în arom. năpărtică) sub influenţa lui şarpi (cf. § 29); strepiz «strepede, vierme de brânză, vierme ce se face în lapte şi-l acreşte; derivat: stripijǫs vb. îmi strepezesc dinţii mâncând fructe acre (cf. alb. štrep «Wurm, made» G. Meyer AW. 137); căpuşă (alb. kεpušε. G. Meyer AW. 188). Tot aci aparţin şi împrumuturile mai nouă: bibă «carne», la început «carne de raţă». Cuvântul este răspândit în toată Peninsula Balcanică (alb. bibε Truthenne, junger wasservogel; bg. biba Ente, Truthenne etc. cf.,G. Meyer AW. 34). Cuvântul există şi la Aromâni cu înţelesul de raţă; daş (arom. mânar) «miel de casă» (alb. daš pl. deš Widder, Schafbock. Weigand, Albanesich-deutsches Woterbuch, p. 11; G. Meyer, AW. 62).
  3. Termeni ciobăneşti: bască «bucata de lână ce rămâne la tunsul unei oi»: ună bască di lǫnă neagră 5/61 (cf. alb. baskε «Fliess» G. Meyer. AW. 28); bardză «nume de capră» ca: neagra, rusa, siva, etc., la început din capră bardză cf. arom. bardzu, -ă adj.: mulă bardză «catâr bălan» (alb. bard «alb»); baligă cu derivatul ạmbalig vb. (cf. alb. bag’ε şi bagεl’ε din bal’εgε. G. Meyer AW. 23); sterp adj.; derivate: stearpă oaie stearpă care nu dă lapte, în opoziţie cu mlazniţă oaie care dă lapte: Du-ti tu cu mlazniţili, ca s-mi duc io cu sterpili 10/3 ; stirpar şi stărpar, stirpes, stirpitšuni (cf. alb. šterpe G. Meyer AW. 417); stăpǫn (alb. stopan). Cuvântul există în bg. stopan şi stopanin (vsl.) sârb. stopanin, însă acestea întâmpină greutăţi formale pentru cuvântul românesc; Vezi Baric’ H., Albanorumänische Studien, I Teil, Sarajevo, 1919, p. 93 şi Dacoromania. I, p. 508), de aceea G. Giuglea îl derivă din lat. stipanus din stĭps,-is «petite piece de monnaie, cotisation, tribut». (Dacoromania III, p. 610 şi urm.); strungă »Târlă» Si-ń dar ua strunga ăn drum «o să-mi fac strunga aici în drum» 3 51 (cf. alb. štrungε). Despre originea acestui cuvânt vezi tot expunerile lui G. Giuglea, Cuvinte şi lucruri în Dacoromania, II, p. 327 şi urm.; ţap (cf. alb. tsap. G. Meyer AW. 387; Baric’ o. c. 104 şi Zfrph. XXXVIII, p. 408). Acum în urmă, O. Densusianu vrea să-l derive din iranică (cf. Grai şi Suflet, I, p. 242), o încercare făcută mai de mult, după cum am arătat în studiul meu Raporturile albano-române, p. 551, de Vasmer şi Roswadowski; urdă. (cf. alb. urdhε «brânză» care este un împrumut nou din dialectul aromân. Tot aci aparţine, ca chestiune de apropiere, şi cuvântul batš, despre a cărui răspândire vezi Puşcariu, Dicţ. Limb. Rom. a. T. I, p. 409, care se regăseşte şi în alb, bats «älterer Bruder, Gesselle» G. Meyer, AW. 29 cf. Baric’ o. c. p. 2 si Zfrph. XXXVIII, p. 390.
  4. Corpul omului şi părţile lui: buză; derivat: nabuzǫs «mă busumflu» (cf. alb. buzε Lippe; Spitze Rand, Schnabel eines Gefässes; Mundart. G. Meyer, AW. 57); cocă «cap» numai în batjocură. (Alb. kokε G. Meyer, AW. 165); guşă, (cf. alb. guš «Hals» G. Meyer, AW. 135). Se pare că forma alb. este de origine română; derivatul meglenit guşnes «iau pe cineva de guşă, îmbrăţişez» derivă din aor. bulgar gušnach de la guša-gušam id.
  5. Imbrăcăminte: brǫn se aduce în legătură cu alb. bres-brezi, a cărui etimologie nu este clară; cătšuuă. Cuvântul, după cum se ştie, este răspândit în toate limbile balcanice. Puşcariu (EW. 248) îl derivă din *catteula, -am de la *cattea «pisică». In cazul acesta, forma albaneză kεsul’ε «Mütze» socotită ca un împrumut din limba română, ar rămâne neexplicată şi totuş ea trebuie pusă în legătură cu cuvântul românesc.
  6. Nume de înrudire: cupilaş (din copil + -aş) «copil» (Ună l’ă turiră tătšunil’, şi fęsiră doi cupilaş ăn fustani 17/29); «tânăr de la 15 ani în sus, tânăr bun de însurat, mire». (Cupilaşu nu va si culcă cu ia 22/94). In alb. kopil’ însemnează «slugă» (fem. kopil’e slujnică) «om tânăr şi bastard». înţelesul al doilea coincide cu acela din dialectul megl., iar al treilea cu singurul înţeles pe care-l are cuvântul în dialectul aromân copil şi cochiu «copil din flori», înţeles care se întâlneşte şi în limba bulgară. Este unul dintre cuvintele răspândite în întreaga Peninsulă Balcanică (cf. Berneker SEW. 564), cu originea încă nelămurită; moş «om în vârstă, bătrân şi moş» nou masculin refăcut din moaşă «bătrână» şi acesta din alb. moşε (vezi Observ, ad. § 35—41).
  7. Cuvinte cu diferite însemnări; bucur vb.; derivate; bucuros, -oasă, bucuril’ă, ză-bucur vb. (cf. alb. bukure «frumos». G. Meyer AW. 52); codru «plăcintă preparată cu legume; partea satului unde se strâng sătenii; (rar, în Liumniţa) pădure; nume de localităţi: Codru-nalt (Liumniţa), Codru-negru (Oşani)». Se aduce în legătură cu alb, kodrε. «Hügel» G. Meyer AW. 193. Se pare că cuvântul albanez derivă din limba română. (Vezi mai pe larg Dacoromania 1, p. 509); cuuă «coajă»; cuuă di pimint «coaja pământului» 553, cf. şi 4/82 (alb. kua «Rinde des Brotes» scut. «Schale», etc. G. Meyer, AW. 209); florcă (< fluărcă < fluercă < fluer + că) întrebuinţat numai în Țărnareca, friel mai rar, sfruiali la Huma. (cf. alb. fl’öre, fl’ojere. Vezi mai pe larg despre acest cuvânt Observ, ad. § 35—41); groapă, derivate: grupişti, angrop, dizgrop, niduangrupat adj. «neîngropat peste tot» 14/84 (alb. gropε G. Meyer AW. 131); peatic «petec» şi «scutec»; Anfaşǫ pija ăn peatiţi înfăşe pruncul în «scutece» (cf. alb. petkε). Derivaţia lui dintr’o formă *pitt-icus dată de Candrea (Conv. Lit. 38, 874) nu este admisă de autor în CDDE.; scrum. S-la arzu ăn furnă, di cu scrum treaţi «să-l ard în cuptor şi cu scrum se vindecă». 16/56 (cf. alb. škrump, G. Meyer AW. 409; despre legătura lui cu forma cumană kurum, cf. Dens. H. 1. r. I 383. întrucât însă cuvântul există şi la Aromâni, prezenţa lui în limba română şi alb. trebuie să fie înainte de influenţa cumană; spuză (şi spruză), (alb. špuze G. Meyer AW. 415); Tot aci aparţin şi: gard (cf. alb. gardh, cu aceeaş însemnare din limba română şi spre deosebire de formele bulg. sârb. grad «cetate, oraş, grădină, cf. Zfrph. XXXVIII, 390); cătun «comună, sat» (cf. alb. katunt-di «Gebiet, Stadt, Dorf» G. Meyer AW. 183). Despre originea cuvântului, vezi DacoromaniaI p. 476; jumitati (alb. g’ümes cf. Miklosich, Beiträge,II, 12); potš «ulcior» (alb. potš «irdener Topf, Flaschenkürbis» G. Meyer, AW. 350).

Notă

Pentru elementul albanez din limba română a se vedea studiul meu Raporturile Albano-române, publicat în Dacoromania II p. 444—554. întrucât lucrarea de faţă mi-a servit ca teză de habilitare, înainte de publicarea studiului asupra elementului albanez, la tipărirea ci, care s’a făcut abia după trei ani de la publicarea acelui studiu, am fost obligat să nu schimb nimic din expunerile făcute atunci.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s