Originea meglenoromânilor

Th. Capidan, despre originea meglenoromânilor (Introducere: subcapitolul 4. Originea Meglenoromânilor din Meglenoromânii – Istoria şi graiul lor (vol. I), pp. 54-58:

Dacă pentru cunoaşterea trecutului Aromânilor avem câteva date istorice, pe baza cărora ne putem face o idee despre locuinţele şi rostul lor de mai târziu, despre Meglenoromâni nu avem nimic. In cazul acesta, singurul izvor din care se poate şti ceva privitor la originea lor, şi la epoca coborîrii şi aşezării lor într’un ţinut situat la apus de munţii Rodope, este limba lor. In privinţa aceasta, Meglenoromânii ar fi mai în drept decât toţi ceilalţi Români să spună: «limba noastră reprezintă istoria noastră».

Dacă I. G. v. Hahn a fost cel dintâiu care a recunoscut apropierea dintre graiul acestor Români şi acele al Dacoromanilor, G. Weigand a fost acela care s’a ocupat cu originea lor.

In ultimul capitol («Schlussbetrachtung» p. 54 şi urm.) al lucrării sale asupra Românilor din Meglen, Weigand, ocupându-se cu această chestiune, se exprimă în felul următor: «Dacă întrebăm despre trecutul Megleniţilor, din toate cele ce preced rezultă că ei nu ţin, ca Aro­mânii, de acei Valahi care în evul-mediu stăpâneau Μεγαλοβλαχία” cu părţile muntoase în Tesalia apuseană şi despre care ne raportează Nikitas, Anna Comnina, jidovul spaniol Tudela. Dacă căutăm să ve­dem alte populaţiuni valahe, atunci aflăm că pe la sfârşitul secolului al XII Bulgarii, sub conducerea Valahilor, s’au răsculat şi au bătut pe Greci la Seres, după care apare pentru câtăva vreme un imperiu bulgaro-valah. Istoria acestei perioade este cercetată prea puţin, însă un lucru pare sigur şi anume, că Valahii nu erau foarte numeroşi. Cei mai mulţi dintr’înşii vor fi dispărut fără urme printre slavi, alţii, în urma luptei sângeroase de pe Câmpia Mierlei se vor fi retras în munţi, unde s’au păstrat. Dacă, prin urmare, pun în legătură pe Megleniţi cu acei Bulgaro-Vlahi și-i socotesc ca ultima rămăşiţă a acelora, cred că nu greşesc, chiar dacă pentru aceasta n’aş putea da ca probă directă decât numai tipul; căci toate celelalte care se raportă la influenţa slavă, le-ar fi putut primi şi în vremurile din urmă. Unii dintr’înşii s’ar fi putut uni cu connaţionalii lor în Pind şi Albania. Anumite puncte de razim pentru aceasta găsesc în satele de miazănoapte ale Aro­mânilor: Beala-de-sus, Beala-de-jos în partea de miază-noapte a la­cului Ohrida, şi Molovişte în partea de Nord-est a lacului Prespa. Aici se întrebuinţează unele cuvinte me kulku, ntsepŭ pe care ceilalţi Aromâni nu le cunosc; chiar şi gi pentru ji din vi, după aceea arti­cularea omul, toate acestea arată că aici s’a mai adăugat un element,în afară de Aromâni. Dacă aceste urme nu se găsesc în localităţile nordice Cruşova, Bitolia, Târnova, Magarova, aceasta provine din fap­tul că aceste emigraţiuni s’au făcut mult mai târziu, abià în veacul trecut de către Aromânii din Moscopole, Gramoste, Linotope, etc. Alte urme despre astfel de Valahi se găsesc în Serbia, în care numele Starovlah se întâlneşte în unele regiuni. Intr’un sat din apropierea Cumanovei s’ar fi vorbit odată româneşte.

Cel mai însemnat rest al acelor Bulgaro-Valahi sunt Megleniţii care îşi căutară şi găsiră adăpost în munţii Caragiovei. Poate numele de lo­calitate «Coruna» despre care a fost vorba în prima parte, este una din acele localităţi unde ei, adăpostiţi de meterezurile de piatră ridi­cate s’au putut apărà. Este probabil că toată massa Valahilor cari trăesc acum acolo s’au strâns la un loc, treptat. Satele complet izolate în partea de Vest vor fi cele mai vechi, apoi vin satele din partea de Est. Pă­mântul bun şi clima dulce i-au făcut să se lase de vieaţa nomadă».

Din toate acestea rezultă că Meglenoromânii, după Weigand, nu sunt decât un rest din Bulgaro-Valahii, care pe la sfârşitul secolului al XII, au fondat imperiul bulgaro-valah. In sprijinul acestei păreri Wei­gand nu aduce alt nimic decât înfăţişarea lor care se depărtează de tipul caucasic.

C. Jirecek, într’o recenzie făcută asupra lucrării lui Weigand (Archiv für slavische Philologie XV p. 91—103), bazat pe cele spuse de Wei­gand asupra tipului lor, îi socoteşte ca pe nişte urmaşi ai unei cete de Pecenegi aduşi în ţinutul Meglenului de împăratul bizantin Alexios, după lupta de la Livunion, la gurele Mariţei (Hebrus), unde fură ni­miciţi cu desăvârşire în anul 1091.

G. Weigand, revenind din nou asupra acestei chestiuni (Die Aromunen, Voi. I p. 249 şi urm.), admite părerea lui C. Jirecek, adăugând că, dacă într’adevăr Pecenegii au ajuns până în Meglen, atunci aceştia ar fi primit limba română, numai în cazul acela când Românii, cu cari s’au amestecat, ar fi fost tot aşà de numeroşi ca şi ei.

La această părere a lui Weigand şi Jirecek se asociază şi O. Densusianu: «On peut donc admettre avec une certaine vraisemblance que Ies Meglenites sont les descendants de ces colonies petchénègues qui s’établirent en Macédoine et s’y mêlèrent avec une population rou­maine venue du nord et qu’elles trouvèrent là». (Histoire de la langue roumaine,Tome I-e, p. 336). Numai că O. Densusianu crede că populaţiunea românească pe care Pecenegii o găsiră în Meglen erà de ori­gine daco-română: «Nous avons constate jusqu’ici une migration roumaine du sud au nord. Mais il y a eu aussi un mouvement inverse qui s’est produit dans la masse de la population roumaine au moyen âge, mouvement qui fut cependant moins intense et qui se réduisit à l’établissement au sud du Danube de quelques colonies daco-roumaines isolées, analogues à celles qui se sont fixées dans les temps modernes sur la rive droite de ce fleuve, en Serbie et en BulgarieUne colonie daco-roumaine ancienne sur le territoire macédo-roumaine doit ètre celle du Meglen» (ib. p. 330).

Din părerile expuse până aici rezultă întâiu, că Meglenoromânii reprezintă resturile unei amestecături de Români cu Pecenegi şi al doilea, că aceşti Români sânt colonii dacoromâne.

Asupra primului punct nu ne putem opri aici prea mult; despre el vom vorbi mai pe larg la sfârşitul acestui capitol. Singurul fapt că regiunea pe care Meglenoromânii o ocupă astăzi coincide cu aceea în care, după scriitorul bizantin Zonaras, cete de Pecenegi au fost colonizate pe la sfârşitul sec. al XI, nu este deajuns ca să dove­dească în mod sigur că fizionomia lor mongolică reprezintă urmele acestui amestec. Cu Pecenegii, Cumanii şi Slavii vor fi fost amestecaţi Megleniţii şi înainte de coborîrea lor în Meglen. Un lucru este sigur şi anume, că atunci când ei s’au coborît în Macedonia, erau Români şi că, spre a se păstra şi mai departe în această calitate, oricare ar fi fost neamul cu care s’au amestecat, ei trebuie să fi fost destul de numeroşi.

Mult mai important se prezintă chestiunea a şti dacă aceşti Români făceau parte din tulpina Românilor de la miazănoapte sau din aceea a Românilor sudici, din cari au ieşit şi Aromânii. Weigand, care nu s’a ocupat direct cu această chestiune, admiţând că ei sunt un rest din Bulgaro-Vlahii care au fondat imperiul bulgaro-vlah, recunoaşte in­direct că ei nu pot fi aceiaşi cu Dacoromânii, mai ales că chiar după părerea istoricilor de astăzi, Vlahii din imperiul bulgar în chestiune erau Aromâni (cf. N. lorga, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică (Albania, Macedonia, Epir, Tesalia etc.,) capitolul: Românii din Pind întemeietori de Stat 1186» p. 21.

O. Densusianu, plecând de la asemănarea mai mare ce există între graiul Meglenoromânilor şi acela al Dacoromânilor, ajunge la con­cluzia pe care am văzut-o mai sus, că ei sunt o colonie dacoromană aşezată pe teritoriul macedoromân, iar graiul lor nu reprezintă decât numai un subdialect al dialectului dacoromân.

O părere cu totul nouă asupra originei Meglenoromânilor a emis acum în urma, însă numai în treacăt, şi N. lorga, cu prilejul unei recenzii întinse asupra lucrării The nomads of the Balkans de A. J. B. Wace şi M. S. Thompson, Londres 1914, publicată în Bulletin de l’Institut pour l’étude de l’Europe sud-orientale, publication mensuelle dirigée par N. lorga, C. Murgoci, V. Pârvan, Bucarest, II-ème année, 6 juin 1915.

N. lorga, ţinând seamă de marele aport pe care elementul român şi albanez din Peninsula Balcanică la-u adus la înjghebarea celui de al doilea imperiu bulgar sub ţarul Samuel, cu centrul în ţinuturile Ohridei, de unde Românii s’au răspândit, pentru întâia dată, în Te­salia şi Epir, îşi explică grupul de Români din Meglen ca o colonie de prizonieri dintre aceşti Români, combatanţi sub steagul ţarului bulgar, aşezată de către împăratul bizantin ucigătorul de Bulgari, Vasilie, în regiunea Rodopei. Iată şi cuvintele proprii ale savantului profesor în această privinţă: «Dans l’étude citée plus haut (este vorbadespre studiul său: Notele unui istoric cu privire la evenimentele din Balcani publicat în Anal. Ac. Rom., secţia istorică XXXV p. 117—158) nous avons fait ressortir l’apport, indispensable, fourni par lespeuples «nouveaux» qu’étaient les Valaques et les Albanais pour arriver à la formation et aux victoires du second Empire bulgare, dont le centre fut dans ces régions d’Okhrida, car elles sont le point de départ primitif des Valaques, et ils n’en rayonnèrent qu’ensuite vers la Thessalie, dont les places ne furent pendant longtemps que leur résidence d’hiver. On s’expliquerait la formation du groupe méglénite dans le Rhodope, avec un dialecte très distinct, isolé depuis longtemps, par la colonisation, due à Basile le Bulgaroctone, empereur de Byzance, des prisonniers faits sur Ies Valaques combattant sous les drapeaux du «Tzar» Samuel».

Nu ştim întrucât această părere s’ar sprijini pe dovezi istorice con­crete. Pentru noi însă ea este importantă, pentrucă într’însa întâlnim două momente care coincid perfect cu rezultatele la care am ajuns numai pe baza cercetărilor noastre linguistice.

După cum se va vedeà în cele ce urmează în acest capitol, şi noi credem că, contrariu părerii lui O. Densusianu, după care Meglenoro­mânii ar fi o colonie dacoromână în Macedonia, pentru singurul fapt că mici asemănări de graiu se constată între dialectele dacoromân şi

nieglenit,Meglenoromânii aparţin grupului de Români din sudul Dunării, făcând parte odată din acei Români din cari au ieşit şi Aromânii. La această concluzie ne îndreptăţesc, după cum se va vedeà, trăsăturile fun­damentale, specifice, ale dialectului meglenit, care se identifică cu acelea ale dialectului aromân. Dar N. lorga merge în privinţa aceasta, şi mai departe, socotind pe Meglenoromâni chiar de Aromâni. La această identificare ne împiedecă asemănările gramaticale şi lexice ce arată acest dialect cu dialectul dacoromân. Dacă Românii din Meglen ar fi fost o colonie de Aromâni stabilită în Rodope, atunci, asemă­nările graiului lor cu dialectul dacoromân nu s’ar putea explica decât numai admiţând că în Rodope ar fi stat în contact cu o populaţiune dacoromână. Insă acest lucru ar fi greu de admis, dat fiindcă Vlahii din Rodope, despre care ne vorbesc cronicarii bizantini, ţineau de ra­mura românismului din sudul Dunării. Aceste asemănări nu s’ar puteà explica nici din contactul ce l-ar fi avut elementul românesc din sud cu Vlahii din Serbia, care i-ar fi unit cu Românii din Nordul Dunării, căci atunci ar fi urmat să întâlnim aceleaşi asemănări, fie în măsură şi mai mică, şi în graiul Aromânilor. De aceea socotesc că în Rodope Meglenoromânii n’au venit din Sud ca Aromâni, ci dela Nord din Balcani, ca element străromân, rupt din grupul românismului de sud, după ce stătuse în contact o bucată de vreme cu elementul românesc din Nordul Dunării.

Al doilea moment care coincide cu rezultatele cercetărilor noastre este acela că, după unele date linguistice din dialectul meglenit asemănătoare cu particularităţile graiului Bulgarilor din Rodope,Meglenoromânii, înainte de coborîrea lor în regiunea ce ocupă azi, a trebuit să stea multă vreme în Rodope.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s