Legendă. Păstorul, vierul, femeea cu răsboiul și agricultorul…

512px-Maler_der_Grabkammer_des_Sennudem_001

La arat. Pictură murală în camera mortuară a lui Sennedjem, artizan din timpul lui Seti I și Ramses al II-lea. (Wikimedia Commons)

Domnu amna [mergea] și junsi la un pastir [păstor], țe mult si ploandzi, că ari uoi uneac [puține]. Domnu ľiă zisi : «Toati cioafțili [ciorile] si si pru-facă uoi!» Și șa si fesi.
Di oa Domnu junsi la doauă-șoputi [nume de localitate, lângă Lundzini]. Un uom lucra ceșma și tot nu dăra treabă. Domnu ľiă zisi : «vin și rachiă ăn loc di apu!» și șa si fesi. Mai dițindea [dincolo] floa Domnu un uraciu [plugar] țe lucra agru di ună parti. Cum ? Dipu țe dăra un urdin [rând], si pri-turna ară si dară lantu di la prima. Nu știa si facă urdin și di iundi sfărșa.
Domnu ľiă zisi : «Di țe șa ari ? Nu veri să-ți spun io cum si ari tu ?»
Și Domnu ľia spusi.
Ăți Domnu floa ună muiľari țe nu știa să dară bun războiu. Și au antriboa : «Veri si-ți spun io cum si fați?» și ea zisi: «Cari uom nu ași va uocľi?» Și Domnu ľiă zisi, să nalță un picior și cu unu si calcă și șa za-guni războiu.
Dipu mult vacoat [timp] Domnu si fesi uom și vini pri pimint și tricu pri la pastir. Ľia țeri unec lapti și țela zisi: «Pari ai?» — «Nu-am pari.» — «Acu [dacă] pari nu-ai, lapti nu-i.» Și Domnu, coan li duna pastiru oili birichiet mari, tpriu ! Tpriu ! Zisi : «Țe ra, si si facă!» și si fesiră ară ciofți.

Mai dițindea junsi Domnu la țela di la doauă-șoputi. Și țista uľitoa, ca nu vea năinti apu și cmo [(a)cum] vindea la toată duńiă [lumea] pri pari vin și rachiă. Domnu aľi țiru unec vin, că ra pumaroat [obosit]. «Pari ai?» Tot șa Domnu zisi, că pari nu-ari și omu nu ľia dedi. Tunțea Domnu zisi : «Țe ra, si si facă» și si fesi ară apu. Drumătoru și trasi drumu și lasoa, si si miră cum pricură [curge] cmo apu.
Coan junsi la niveastă au antriboa, cari au anvițoa să facă lucru șa bun. Ară ea: «singură, singură.»
«Dirmi singură anvițași tu, un an di zoali si lucrezi și sup soară si-u porți ?»
Coan junsi la uraciu aľi zisi : «Cari ti anvițoa să ari?» — «Mi cari? Domnu ! Domnu mi anvițoa, să iă mari.»

Și Domnu, coan uzoa țestă lacardiă [vorbă], ăľi zisi :
«Tu să ari, să sapi și birichiet si ai. Toată duńiaua si mănancă și puľi [pui] și toți și tot si ai.»
Și șa fu. Di uraciu toți si rănesc. Și boilor zisi Domnu să le iă moanca și țara licșoară [ușoară].

(Dedu Lazar, bătrân de 80 ani — Lundzini).

Pentru facilizarea transcrierii textului, am optat pentru o grafie simplificată; în acest sens, semnul “ǫ” a fost notat sub forma “oa”, iar semivocalele”ĭ”, respectiv “ŭ” au fost reduse la vocalele corespondente.

(Legendă — transcris cf. Megleno-româniĭ : Studiǔ etnografico-filologic. Partea a 2-a / Papahagi, Pericle N. – Bucuresci : 1902, p. 155)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s