1923 iulie, Bucureşti. Articolul studentului Petru Gh. Meghea intitulat „Starea desperată a românilor din Meglenia” şi publicat în revista „Peninsula Balcanică” referitor la procesul de deznaţionalizare la care sunt supuşi meglenoromânii de către autorităţile elene.

Ca o ultimă licărire a unei flăcări care cată să se stingă, ne parvine trista situaţie în care se găsesc fraţii noştri din Meglenia, din acest ţinut pur aromânesc, urgisit, prins ca într‑un cerc de foc între cele două state: Grecia şi Serbia. În ciuda tratatelor din 1913, în ciuda celor din 1918, privitoare la clauza minorităţilor şi în ciuda unui optimism care‑şi făcuse loc în inimile unora –, căci cei iniţiaţi ştiu ce înseamnă şovinismul sârbesc, precum şi graeca fides –, cu ocazia încuscririi dintre familiile domnitoare, situaţia megleniţilor, devine din zi în zi mai critică.

Părăsiţi de către acei care ar trebui să se intereseze de soarta lor – nu ca indivizi –, ci din punctul de vedere al chestiunii noastre naţionale, – putând face oricând dovada afirmaţiilor noastre –, prigoniţi în mod prea puţin civilizat de autorităţile greceşti, în elementul băştinaş, megleniţii, au ajuns la disperare.

Într‑adevar, iată ce ne scrie, în această privinţă, un dascăl român, un martir, care, pătruns de durere în faţa tabloului cei rulează zilnic înaintea ochilor, n‑are cuvinte de veştejire a nepăsării celor în drept, exprimându‑se foarte laconic, spre a‑şi stăpâni durerea:

Cu chestiunea (naţională) mergem prost de tot în regiunea noastră, Meglenia. În tot ţinutul n‑avem decât două şcoli: una la Oşani şi alta la Lugunţa. La Livezi vom vedea la vară ce va fi. La Cupa, acum de curând s‑a numit un învăţător, dar şcoala încă nu s‑a deschis. La Luminiţa şi Berislav n‑avem nimic. La Oşani şi Lugunţa s‑a închiriat câte o cameră care serveşte de scoală.

N‑avem nici biserici, nici preoţi.

Elevii sunt puţini. Acestea toate provin din cauza călcării drepturilor noastre de către duşmanii noştri. Starea noastră economică e foarte critică. Vă puteţi închipui, după atâtea suferinţe, în ce stare ne găsim.

Ca cetăţeni greci, avem mari drepturi numa la datorii, iar la partea opusă (drepturi) suntem excluşi cu desăvârşire. Aici îşi termina luminătorul poporului scrisoarea. Iată situaţia în care se găsesc fraţii noştri din Meglenia. Iată adevărul în toată goliciunea lui, pentru a cărui remediere se cer măsuri urgente şi radicale. Domnii conducători au cuvântul!

Meghea Gh. Petru Student în drept. • Petru Gh. Meghea, Starea desperată a românilor din Meglenia, în „Peninsula Balcanică”, I, nr. 2, 1923, p. 11.

Textul face parte din studiul „Scurtă privire asupra meglenoromânilor până la sfârșitul secolului al XX-lea” al d-l dr. Virgil Coman, parte a volumului „Aromâni, meglenoromâni, istroromâni : aspecte identitare şi culturale”, îngrijit de Adina Berciu-Drăghicescu şi poate fi accesat şi descărcat gratuit de pe situl Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni.

(Fărşeroţi, moscopoleni, meglenoromâni : valorificarea on‐line a patrimoniului cultural / coord. proiect: prof. univ. dr. Adina Berciu‐Drăghicescu. ‐ Bucureşti : Biblioteca Bucureştilor, 2011, pp. 238-9)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s