Prima zi din Geneză, în Cronica de la Nuremberg (1493).
Domnu la darǫ țeru și pimintu an șasi zǫli.
An prima zuŭă Domnu-ŭ darǫ vidęla și-ŭ dispărțǫ vidęla di antunęric și si fęsi zuŭă și noapti.
La dǫŭli zǫli Domnu la darǫ țeru.
La treazĭ (saŭ: treaza) Domnu la dispărțǫ uscatu di apu și-ľĭ aŭ pusi numea la pimint, ĭundi șǫd oàmińil’ĭ, vitili, poil’ĭ, ĭerburli, și toati chitchili ; ară adunărli lu api : mǫrĭ, ăn cari sa peștil’ĭ, rațil’ĭ și lańĭțil’ĭ.
La pàtruli zǫli Domnu la darǫ soàrli, luna și stęlili, ca să sfitęscă noaptea.
La țințli zǫli Domnu darǫ vititili toati și divotinili; an țesta zuŭă lǫ Domnu țară, la darǫ și ŭomu direp lica luĭ și l’ĭă pusi numea Adam.
Ca vizu Domnu că lu ŭomu l’ĭ-ăĭ urǫt să iă singur, cǫn durmĭa Adam, lǫ ună din coàstili luĭ și-ŭ darǫ Eva și l’ĭ-u dędi ca soț la Adam.
Napcum l’ĭa blagoslovi și l’ĭă zisi : Creștițĭ și ițĭ mul’ĭțĭ (și va fațițĭ mul’ĭțĭ) și puvilitsĭ-la pimintu cu tot țe si află pri ĭel.
Ară ăn șaptea zuŭă răpusǫ Domnu. Demec șasi zǫli să sirbim și zuŭa di șapti, demec Duminica-ŭ sfiti, sa na duțim la bisęrică și să fațim buni lucri.
Transpunere aproximativă:
Domnul îl făcu cerul și pământul în șase zile.
În prima ziuă Domnu-o făcu lumina și-o despărți lumina de întuneric și se făcu ziuă și noapte.
La a doua zi Domnul îl făcu cerul.
La a treia zi Domnul îl despărți uscatul de apă și-i puse numele pământului, unde șed oamenii, vitele, puii, ierburile și toate florile; iară adunările apelor: mări, în care sunt peștii, rațele și celelaltele.
La a patra zi Domnul îl făcu soarele, luna și stelele, ca să lumineze noaptea.
La a cincea zi Domnul făcu toate și fiarele; în această ziuă luă Domnul țară (pământ), îl făcu și omul drept fața lui și îi puse numele Adam. Că văzu Domnul că omului îi-e urât să fie singur, când dormea Adam, luă una din coastele lui și-o făcu Eva și îi-o dădu ca soață lui Adam. Apoi îi blagoslovi și le zise: Creșteți și fiți mulți și stăpâniți-l pământul cu tot ce se află pre el.
Iară în a șaptea zi răpuse (obosi) Dumnezeu. Adică șase zile să lucrăm și ziua de șapte, adică Duminica-o sf, să ne ducem la biserică și să facem bune lucruri.
(Fațirea lumiľĭă – transcris după traducerea lui Noe Crista, Liumnița, cf. Megleno-româniĭ : Studiǔ etnografico-filologic. Partea a 2-a / Papahagi, Pericle N. – Bucuresci : 1902, p. 147)
Meglenoromânii 