Fațirea lumiľĭă

Prima zi din Geneză, în Cronica de la Nuremberg (1493).

Prima zi din Geneză, în Cronica de la Nuremberg (1493).

Domnu la darǫ țeru și pimintu an șasi zǫli.
An prima zuŭă Domnu-ŭ darǫ vidęla și-ŭ dispărțǫ vidęla di antunęric și si fęsi zuŭă și noapti.
La dǫŭli zǫli Domnu la darǫ țeru.
La treazĭ (saŭ: treaza) Domnu la dispărțǫ uscatu di apu și-ľĭ aŭ pusi numea la pimint, ĭundi șǫd oàmińil’ĭ, vitili, poil’ĭ, ĭerburli, și toati chitchili ; ară adunărli lu api : mǫrĭ, ăn cari sa peștil’ĭ, rațil’ĭ și lańĭțil’ĭ.
La pàtruli zǫli Domnu la darǫ soàrli, luna și stęlili, ca să sfitęscă noaptea.
La țințli zǫli Domnu darǫ vititili toati și divotinili; an țesta zuŭă lǫ Domnu țară, la darǫ și ŭomu direp lica luĭ și l’ĭă pusi numea Adam.
Ca vizu Domnu că lu ŭomu l’ĭ-ăĭ urǫt să iă singur, cǫn durmĭa Adam, lǫ ună din coàstili luĭ și-ŭ darǫ Eva și l’ĭ-u dędi ca soț la Adam.
Napcum l’ĭa blagoslovi și l’ĭă zisi : Creștițĭ și ițĭ mul’ĭțĭ (și va fațițĭ mul’ĭțĭ) și puvilitsĭ-la pimintu cu tot țe si află pri ĭel.
Ară ăn șaptea zuŭă răpusǫ Domnu. Demec șasi zǫli să sirbim și zuŭa di șapti, demec Duminica-ŭ sfiti, sa na duțim la bisęrică și să fațim buni lucri.

Transpunere aproximativă:

Domnul îl făcu cerul și pământul în șase zile.
În prima ziuă Domnu-o făcu lumina și-o despărți lumina de întuneric și se făcu ziuă și noapte.
La a doua zi Domnul îl făcu cerul.
La a treia zi Domnul îl despărți uscatul de apă și-i puse numele pământului, unde șed oamenii, vitele, puii, ierburile și toate florile; iară adunările apelor: mări, în care sunt peștii, rațele și celelaltele.
La a patra zi Domnul îl făcu soarele, luna și stelele, ca să lumineze noaptea.
La a cincea zi Domnul făcu toate și fiarele; în această ziuă luă Domnul țară (pământ), îl făcu și omul drept fața lui și îi puse numele Adam. Că văzu Domnul că omului îi-e urât să fie singur, când dormea Adam, luă una din coastele lui și-o făcu Eva și îi-o dădu ca soață lui Adam. Apoi îi blagoslovi și le zise: Creșteți și fiți mulți și stăpâniți-l pământul cu tot ce se află pre el.
Iară în a șaptea zi răpuse (obosi) Dumnezeu. Adică șase zile să lucrăm și ziua de șapte, adică Duminica-o sf, să ne ducem la biserică și să facem bune lucruri.

(Fațirea lumiľĭă – transcris după traducerea lui Noe Crista, Liumnița, cf. Megleno-româniĭ : Studiǔ etnografico-filologic. Partea a 2-a / Papahagi, Pericle N. – Bucuresci : 1902, p. 147)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Liumnița și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s